Era undeva pe la inceputul lunii noiembrie, perioada in care ziua este foarte scurta, mai ales ca satul este intr-o zona de deal si soarele apunea si mai repede dupa dealuri . In aceasta perioada pentru cei tineri nu prea era nici o alternativa, mai ales ca in acea perioada curentul electric era prezent doar cateva ore pe zi, astfel ca nici la televizor nu prea puteai sa vezi ceva. Singura alternativa de-a pierde cumva timpul intr-un mod placut erau sezatorile, unde se adunau fete, baieti si povesteau pana la ore tarzii in noapte.
De la o astfel de sezatoare se intorcea in miez de noapte Petru un baiat tanar care obisnuia in fiecare seara sa fie prezent la sezatoare. Pentru a ajunge acasa trebuia sa traverseze satul, pe un drum luminat doar de luna, dar nu era nici o problema , nu era prima data cand mergea pe intuneric. Undeva chiar in centrul satului zareste o silueta care venea din sens opus, cand se apropia mai bine isi dadea seama ca persoana nu erau din sat pentru ca era imbracat ca un domn de la oras.
Petre a vrut sa-l salute dar acesta il intreba cu o voce grava – ,, ce cauti aici” ?, Petre nu reusi sa raspunda si se trezi si cu o palma peste obraz, dupa care misteriosul domn se intoarce si pleaca. Nedumerit dar in acelasi timp nestiind cine era, a decis sa plece acasa fara sa mai intrebe ceva, oricum dupa prima impresie persoana care l-a lovit peste obraz era un domn care cu siguranta era important. Ajuns acasa se culca imediat, fara a se mai gandi la ceea ce s-a intamplat, dimineata cand s-a privit in oglinda a ramas socat jumatate din fata lui era neagra, incearca sa se spele dar nici vorba sa dispara pata neagra de pe obraz. A discutat cu cei din familie si le-a explicat ce s-a intamplat, impreuna cu parintii au decis sa vorbeasca cu preotul din sat. Acesta fiind tanar a cerut sprijinul staretului unei manastiri din zona. Staretul dupa ce-a ascultat toata intamplarea a spus – ,, pot sa va ajut dar, nu va fi foarte usor si doar cel ce crede in Dumnezeu va reusi sa treaca peste aceasta problema., caci doar cu sprijinul lui Dumnezeu vom putea sa invingem necuratul”.
Petre a fost de acord sa asculte sfatul staretului, asa ca in miez de noapte a plecat in cimitirul satului, s-a oprit undeva pe la mijlocul cimitirului a facut un cerc cu apa sfintita in jurul lui si a inceput sa se roage, un vant puternic s-a pornit in acel moment, se auzeau crengile copacilor cum se rupeau, dar el tinea ochii inchisi asa cum i-a spus staretul. Dupa circa o ora de vijelie si tunete se auzi o voce: – „acum ce mai vrei?” era vocea acelui domn care l-a lovit peste obraz, Petre fara sa deschida ochii si cu toata puterea ii spuse : „ce mi-ai dat sa iti iei inapoi” (asa cum i-a spus staretul sa spuna). Dupa aceste cuvinte se asternu linistea in cimitir, Petre a ramas pana in zori in cercul facut cu apa sfintita. Dupa rasaritul soarelui, pata de pe obraz a disparut si totul a revenit la normal.
