Povestea de mai jos este o intamplare reala, fiind relatata de cea  care a  trait-o si care este o cititoare fidela a acestui site. Multumim Ana Maria

Buna. Aici va voi relata o intamplare adevarata pe care o poate sustine toata familia mea ca martori. O sa incep prin a va spune cum am ajuns sa traiesc intr-o casa in care spiritele celor morti sau fantome, cum vreti sa le spuneti, mi-au facut o groaza de rele. Eu, da sunt o fiinta ce crede in lucrurile paranormale, dar sotul meu refuza sa creada in orice lucru care nu e palpabil, cu exceptia lui Dumnezeu. Dar de data asta chiar si el a trebuit sa recunoasca ca ceea ce se intampla nu era normal. Si o sa vedeti la sfarsit cum mi s-a confirmat adevarul.

Acum 10 ani am plecat in Spania cu un contract de scurta durata. Cum contractul era pe sfarsite, am decis sa nu ma intorc la salariul mizer de profesoara din tara noastra draga. Asa ca am ajuns sa muncesc interna intr-o casa de spanioli. Erau in grija mea doi batranei. El o persoana rece,aspra. Ea o fiinta blanda aparent.

Toata lumea spunea insa ca sunt cei mai rai oameni. Ea, in scurt timp si-a pierdut mintile si nu ne mai recunostea.Bolnava fiind era foarte rea. De multe ori ma prindea de maini si imi infigea unghiile in carne cu un zambet nebun pe fata. Nu ma suparam pe ea dar uneori imi facea rau. Am plecat de acolo sa lucrez in alta parte. Nu m-am intors niciodata pentru ca amintirile nu erau prea placute.

Am auzit ca mai intai a murit batrana, iar la vreo 2 ani, batranul. Copiii lor au decis sa inchirieze casa. Cum cautam sa ne mutam de la apartament la casa, am auzit ca acea casa e de inchiriat. Am inchiriat-o, mai ales pentru ca stiam ca e o casa buna si frumoasa. Asa am ajuns sa locuiesc acolo cu sotul si fetita noastra mica de 4 anisori. Inca de cand ne-am mutat, din prima seara in care ne-am asezat la televizor in sufragerie, cum a venit ora 00:01 a inceput sa se auda ca si cum cineva batea ritmic in bratul unui fotoliu pe care nu statea nimeni.Il intreb pe sotul meu daca aude si el. Imi confirma, aprindem lumina,dar   bataia se reduce. Nu am dat prea multa importanta,sotul meu incercand sa gaseasca explicatii logice ca intotdeauna.

Acea bataie a continuat insa in fiecare noapte dupa ce trecea de 12 noaptea. Am ajuns de am desfacut fotoliul de tot pentru ca sotul zicea ca ar putea fi vreun gandac. Dar nimic. De multe ori ziua ma intorceam si vedeam clar cum perdeaua se misca. Am pus pe seama aerului. Usile mi se deschideau de parca le deschidea cineva. Fiica mea cea mare a venit in vizita. Ii spun: Ia te rog trotineta aia ca o sa ne impiedicam in ea. O ia, o duce in curte, se invarte in bucatarie de 2 ori si se intoarce in salon de unde plecase cu trotineta. Ramane inmarmurita pentru ca trotineta era in acelasi loc de unde o luase mai devreme. Atunci ii povestesc ce mi se intampla mie in casa in fiecare zi si noapte.

Fiica cea mare are 21 de ani si nici ea nu crede in ceva fara logica. Sotul meu intra uneori de noapte la lucru asa ca i-am spus daca vrea sa doarma la mine. A acceptat sa vina dar numai cu viitorul sot. Probabil entitatii din casa nu i-a placut,pentru ca au inceput alte manifestari. Dimineata cand m-am trezit fiica mea ma astepta in salon. Primul lucru a spus ca nu va mai dormi la mine decat daca schimb casa. Pentru ca  cineva le batea la usa iar cand ieseau nu era nimeni. Apoi au ascultat pasi pe hol ca si cum mergea cineva, dar nu era nimeni. Erau zgomote inexplicabile in camera.

Dupa un timp am decis sa-mi plimb mama asa ca am adus-o in Spania. Dupa prima noapte dormita la mine, mi-a spus: Fata m-am trezit peste noapte pentru ca cineva m-a dezvelit. Am simtit cum trage patura de pe mine. Ce poate fi?. Apoi am adormit si m-am trezit ca mi se misca patul. O fi tactu zice ea. Tatal meu a murit de ceva vreme. Astea erau nimicuri. Pregateam masa fiind de fata mama mea,fiica mea si o prietena. Pun puiul pe masa si spre surpriza noastra ne uitam blocate cum puiul sare direct in cosul de gunoi. Nu l-a atins nimeni. De aici lucrurile s-au complicat in sensul ca a inceput sa ne atace in parte.

Probabil nu i-a placut ca era casa plina mereu de oameni. Primul a fost copilul. A inceput intr-o zi sa urle fara motiv, si sa-mi spuna ca in salon (sufragerie) e cineva. Sigur ca nu era nimeni. A inceput sa nu mai vrea sa stea singura si de multe ori imi spunea ca acolo e cineva. Si plangea speriata. Intr-o seara, in bucatarie am luat fata in brate sa o linistesc iar cand am lasat-o jos am fost impinsa cu o forta mare catre fereastra. Am simtit o energie puternica ca si cum a trecut prin mine.Sotul meu era speriat bine de ce vedea, si va asigur ca nu se sperie usor.

Cred ca acea entitate vroia sa parasim casa. Dar mie nu imi e frica de asa ceva si nu am vrut sa plec, fara sa-mi dau seama ca afectez familia. Incepuse sa ma atace si noaptea. Ma trezea dezvelindu-ma sau uneori simteam ca o mana de gheata pe umar, pe piele. In cateva randuri m-am trezit si am vazut in camera ceva ca niste luminite. Ajunsese casa mea un balamuc. Uneori nu reuseam sa ne intelegem intre noi de parca ceva ne devia totul. Am trait o noapte de cosmar in care copilul plangea si tremura ca acolo e cineva.Avea o stare alterata la maxim.

Atunci am decis sa sunam preotul ortodox de aici. Desi era miezul noptii,l-am deranjat povestindu-i ce se intampla. Ne-a spus ca trebuie sa facem o slujba acolo a 2a zi si daca se repeta sa plecam din casa. Am aprins tamaie,am folosit mir sfintit, ne-am rugat dar se indeparta pentru putin timp si reaparea. In acea noapte am luat copilul si sotul si am plecat  sa dormim la fiica cea mare. Trebuie sa recunosc ca curajul meu a fost invins intr-un final. Nu am mai facut nicio slujba,ne-am intors dupa bagaje si am plecat.

Cautand in calculator la foto, la doua saptamani dupa ce ne-am mutat am gasit o fotografie care nici eu nu stiu cum am facut-o. In interiorul casei de unde plecasem. Probabil am activat camera din greseala ca micuta nu prea ma lasa linistita. Ce credeti ca era in poza?. Eu, in fata calculatorului cum priveam tastatura. In spatele meu se vede clar cum sta o batrana. Nu ganditi. Nu e mama mea, pentru ca ea are chipul unei femei oarecum moderne.

Am chemat pe fiecare membru al familiei mele , separat si i-am intrebat :ce vezi tu aici. Raspunsul a fost unul si acelasi. Esti tu,si o femeie batrana cu parul alb. Cine este? Atunci le-am spus: Este batrana ce eu am ingrijit-o cand am ramas in Spania. Asa am inteles clar ce s-a intamplat acolo in acea casa. Fotografia inca o mai am. Daca incerci sa o maresti chipul se pierde ,se face ca un fum.

Am auzit dupa un timp ca acea casa a fost inchiriata de doi spanioli ce aveau o lucrare de executat pe o anumita perioada de timp. La doua saptamani intalnesc cu o familie de romani si imi spune: Vroiam sa te intalnim sa te intrebam ceva: tu ai auzit vreodata ceva rar in casa in care ai stat? Intreb de ce si mi se spune ca cei doi spanioli au plecat din casa fugind si a spus la toata lumea ca acolo sunt fantome. Ca nu mai pot locui din cauza zgomotelor.

Nu le-am spus adevarul despre ce traisem noi acolo timp de aproape doi ani, deoarece nu toti cred ceea ce nu vad. Asta e groaznica mea experienta in ceea ce priveste spiritele sau cum s-or numi ele.

1 COMENTARIU

  1. De multe ori se întampla lucruri pe care nu vrem sa le credeam ….cum ar fi fantomele.
    Am avut o perioada mai dificila acum ceva timp si aceea experienta m-a făcut sa cred că fantomele exista….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.